Da, din observațiile mele, avem una – care trăiește printre noi. Și nu, nu este generația mea, deși tuturor ne place să credem că suntem cei mai hâtri și mai de soi reprezentanți ai neamului și o să facem borta-n apă mai adâncă decât cea a înaintașilor. Înapoi la cei deștepți – îi citim pe bloguri, sunt cei care au făcut facultatea după Independență, cei care au plecat, alungați de revenirea comuniștilor la guvernare, cei care au rămas și au făcut afaceri mai mult sau mai puțin curate, pe care se ține acum economia. Eu i-aș zice generația 35-40, cam în această categorie de vârstă se încadrează oamenii pe care eu îi bănuiesc de inteligență și viziune, plus minus 1-2 ani. Ei sunt dispersați de conjunctură și sunt prea puține șanse să se adune în mănunchi, ca-n pilda aia, pentrua deveni invincibili, însă sunt exponenții unei generații care cultivă și influențează din umbră societatea noastră. Au un sarcasm și-un pesimism aproape sadic, generat de vremurile tulburi care i-au format… mie îmi plac! Eu îi studiez cu admirație și le caut compania, îi găsesc temerari și cutezători. Voi ce credeți, care e cea mai deșteaptă generație de moldoveni?  

Advertisements

Asta ar trebui să spun fiecărui bărbat drăguț și cuminte care îmi face avansuri, ca să-i dau de înțeles nenorocitului că, cu cât mai mult încearcă să-mi facă pe plac, cu atât mai mult o să-l resping. De ce? Pentru că asta sunt eu, moldoveanca get-beget, specimen de primă-clasă, care suspină după un purtător de izmană complet derbedeizat (cade-ar DEX-ul peste mine!), care face gafă după gafă, se comportă imatur și e clar dezinteresat într-o relație (cel puțin cu mine). Bărbații moldoveni sunt răsfățați, am mai scris asta. Sunt cocoloșiți de femei în defavoarea ambelor părți. Puțini din cei cu oleacă de orez în chept știu să se poarte cu o femeie. Ziceți-mi voi, care aveți un reprezentant din ăștia acasă, de le crapă curul de invidie podruștelor(că e-nalt, frumos și are un job de perspectivă), niciodată n-ați boșit în pernă pentru că v-a abuzat verbal sau nu v-a acordat atenția pe care, vezi Doamne, o meritați? 

O să ziceți că eu îs superficială, că am un gust teribil la bărbați, dar zău că nu-i citești! Bagă alura asta de tip sensibil la înaintare, mai distribuie două-trei chestii siropoase pe facebook și hai c-ai pus botul la vrăjeală! 

Postul ista nu are o concluzie. Citiți asta în locul ei. 

Dragă necunoscut, tu, cel care-mi pescuieşti, pe mări tulburi, gândurile adunate în sticle verzi, astăzi îţi scriu din nou!

Am o dilemă pe care nimeni nu are timp s-o asculte şi s-o descâlcească cu mine. Aseară mergeam pe străduţele oraşului meu, grăbită de griji. Pe trotuarul îngust, pe care cu greu s-ar înghesui doi oameni să treacă împreună, fie că merg în aceeaşi direcţie, sau în sensuri opuse, mergea un om în întâmpinarea mea, un bătrânel liniştit, cu ochi blânzi. S-a oprit şi m-a lăsat să trec, nu se grăbea nicăieri, de parcă avea toată viaţa înainte. A zâmbit şi mi-a căutat privirea, parcă ar fi vrut să-mi spună ceva, dar s-a răzgândit, văzând cum frământam nervoasă asfaltul. M-aş fi oprit, să îl întreb ceva, orice… Sunt un om care tânjeşte după comunicare, după discuţii pe îndelete despre viaţă, despre oameni, despre înţelegere, dar nu am făcut-o! De ce? De ce nu găsim timp, noi, cei care avem tot timpul din lume… ce înţelepciuni şi revelaţii ascund ei, cei pentru care nisipul în clepsidră îşi deapănă ultimele fire…

Acum sufletul meu e sfâşiat între opţiuni. Să mă opresc la orice pas, să-mi ascult fiecare instinct nebun, să procrastinez în tihnă – oare nu e prea devreme? Sau să fug mereu spre undeva. Ştii, eu mereu când ajung la destinaţie, când ating un obiectiv, nu mă pot bucura prea mult de rezultat, drumul şi eforturile mă obosesc atât de mult încât bucuria păleşte… Poate ar trebui să învăţ să mă bucur de drum, de ascensiune, să „gust” din fiecare pas… Tu ţi-ai face timp să stai de vorbă cu mine? M-ai opri pe drum, sub un pretext stupid, doar pentru că te simţi singur? M-aş opri?

Și nu trecu nici o săptămînă de când din vîrful degetelor mele aruncam săgeți către dragii de bărbați moldoveni, că veni rândul femeilor să-mi demonstreze că în țara asta totul e cu susul în jos. Vă servesc acum povestea de iubire dintre 2 personaje, să zicem, Natașa și Vasea:

Natașa e o fată de treabă. Ea îl iubește pe Vasea de 4 ani. Natașa a luat pentru Vasea credit din bancă. Ea îi plătește din salariul ei creditul lui Vasea. Vasea e șomer și își îneacă amarul cu drugii la Ciocana. Într-una din zile, printre drugi ș-o nimerit și o padrugă. Vasea o lăsat padruga gravidă. El vrea să-și asume responsabilitatea pentru fructul iubirii lui interzise. Dar nu vrea să rămînă cu mama copilului, ci cu Natașa. Natașa îl detestă pe Vasea pentru trădarea lui, dar nu se încumetă să îl părăsească pentru că se teme că n-o să mai găsească pe cineva la vîrsta asta. Sfîrșit de epizod – Vasea o plecat de aseară pe coclauri și nu dă nimic de știre.  Ce să fac să nu mă mai invite nimeni să mă joc pe Facebook și să nu mă mai caute nici o femeie proastă să o consloez? Mă simt o mincinoasă și-o niștojesvă că o mint și nu-i zic în față: Oaia mea, scoală dreacu capu și nu urla, șii fumeie, nu o treapcă! Tu ai permis să se poarte așa cu tine, și o faci în continuare. Tu ești motivul suferinței tale, împreună cu cei 3 neuroni ai tăi! Oooof, nu mai pot, de ce prostia le face cancer la creier celor mai cu scaun la cap? Dacă-i zic pe șleau ce cred și ce o sfătui să facă aici apare partea cea mai tristă – o să mă urască o jumate de viață, dar se mărită cu Vasea și îi crește copilul lui cu cealaltă. Been there, done that! La aiestea nici telescopul Hubble nu le ajută să vadă lucrurile clar! Ea e proastă. Se autodisprețuiește. Și oricât n-aș încerca să-i zic că e frumoasă, că e muncitoare, gospodină, asta nu o ajută cu nimic, ea oricum crede că fără Vasea e un nimic. Se teme, pur și simplu. Că o să ajungă singură, cu mucii în Olivie în noaptea de Anul Nou, de parcă anul trecut n-a fost la fel – Vasea o plecat și-o lăsat-o tot singură. Eu hui poimi, repet – NU LE ÎNȚELEG! Pe mine mă enervează prostia femeilor – ele strică bărbații – ce folos că-i servești plăcinte cu gust de vină, îi ții morală pînă pleacă și se fute cu alta și apoi îl implori să nu te părăsească sau te conformezi într-o disperare mută. La noi așa fac mamele și soțiile – și apoi primesc bărbații pe care i-au educat Ea oricum o zis că ea fără Vasea nu poate. Culmea, ea îl iubește de-atâta că Vasea pipeț ce-o rivnuiește, că Vasea ar ucide-o dacă ar fi cu altcineva, că Vasea nu poate fără ea. Dați-mi cu o tigaie în cap, vă rog! Că nu mai suport atâta dramă.

P.S. Zilele astea e o sărbătoare, ceva cu lupta împotriva violenței asupra femeilor. Dragele mele femei moldovence, nu vă faceți singure răni, nu vă automutilați. Fiți deștepte, învățați să vă suportați, chiar și în singurătate, fiți puternice. Iubiți-vă și pe voi…

Cel puțin o persoană de sex masculin cu pașaport albastru o să se supere pe mine pentru acest post, dar, ei Bogu, iertați-mă, fraților, nu mai pot!

– Dragă, mi-i foame!

– Dragule, fierbe-ți și tu un ou pînă vin acasă!

– Vaco, fierbe-ți tu o țâță!

Spre marele meu regret, viața mi-a pus în cale bărbați care nu s-au putut descurca în situații simple, nemaivorbind despre situații de criză. Eu mi-am înscris fratele la facultate, l-am dus de mînuță pînă la Comisie și înapoi acasă. I-am găsit tatei poartă acționată automat pentru garaj, pot să țin o șurubelniță în mînă și știu cum se conectează becurile în serie și în paralel. Știu cum să nu mă rătăcesc în aeroportul din Frankfurt, deși sunt pentru prima dată acolo și mai și răspund ca 15 oameni să nu-și piardă avionul. Totuși, cum e posibil ca un grup de X bărbați să caute timp de două ore inscripția Point Bleu pe o suprafață de cîteva sute de metri pătrați?Să-și paseze haina și bagajul unei femei spre păstrare și cărat? Să intre primul pe o ușă, pe care s-o trîntească în nasul unei femei care duce o cutie în brațe?

Stimați bărbați, vă urez să fiți isteți, sinceri, respectuoși. Noi gătim cu plăcere, dar așteptăm un ”mulțumesc ” după masă, călcăm cămăși cu plăcere, dar ne place cînd ne lăudați dexteritatea și iscusința. Ne place când sunteți neajutorați, dar nu vă dați bătuți. Ne place când sunteți bărbați!